Sindromul citolizei hepatice se dezvoltă secundar dereglărilor integrităţii membranelor plasmatici ale hepatocitelor şi organelor cu ieşirea lor în fluxul sanguin. Citoliza este unul din indicatori ai procesului patologic în ficat. În dezvoltarea sindromului citolizei se determină 2 etape: necrobiozei – biochimică, care este reversibilă, şi necrotică, ireversibilă. Indicatorii principali ai citolizei hepatice sunt enzime, care […]

La pacienţii cu cancer hepatic şi teratocarcinoame se determină nivelul sporit al AFP în serul sanguin. Concentraţia înaltă a AFP (peste 100 ng/ml) este extrem de specifică pentru astfel de tumori hepatici. La pacienţii cu alte neoplazii, inclusiv cu metastaze în ficat, creşterea nivelului AFP se observă numai în 20% din cazuri.  Concentraţia AFP în […]

În caz de suspecții la hemocromatoză (afectarea ficatului de etiologie neidentificată la bărbaţi în vârstă de peste 40 de ani) este necesar de studiat nivelul feritinei în serul sanguin, procentul saturaţiei transferinei cu fier; de asemenea se recomandă aprecierea conţinutului de fier în bioptatul hepatic şi efectuarea testării genetice pentru determinare a mutaţiilor genei de […]

Defectul genetic al sintetizării proteinei ATP-azei, care transportă cuprul în ficat, stă la baza dezvoltării acestei maladii. Această enzimă asigură transportarea cuprului în aparatul Golgi şi eliminarea ei secundară de lizosomi în bilă. Ca rezultat, se determină o reducere semnificativă a excreţiei cuprului cu bilă şi acumularea cuprului în hepatocit. Secundar este afectată includerea cuprului […]

Hepatopatiile cronice se manifestă nu numai prin necroza hepatocitară, dar şi prin acumularea ţesutului fibrotic la nivelul tracturilor portali, cu dezvoltarea consecutivă a fibrozei hepatice,  care, la rândul lui, este o condiţie obligatorie pentru formarea cirozei hepatice. Fibroza tisulară este de obicei cauzată de o producţie sporită a colagenului. Diagnosticarea timpurie a fibrozei şi cirozei […]

Sindromul mezenchimal-inflamator (SMI) reflectă procese de sensibilizare a celulelor imunocompetente şi activării sistemului reticulohistiocitar în răspuns la stimulare cu antigeni. Trăsătura cea mai caracteristică a SMI este majorarea nivelului proteinelor fazei acute de inflamaţie (Proteina C-reactivă, glicoproteina acidă α1, fibrinogenului). În caz de electroforeză, proteinelor serului sanguin se determină disproteinemia secundar majorării fracţiei γ-proteinelor. Recent, […]

Detoxicaţia substanţelor chimice se exercită la nivelul aparatului microzomal al hepatocitelor prin hidroxilare. În caz de afectare hepatocitară, viteza inactivării xenobioticelor se reduce. Amoniul Amoniul este produsul metabolismului proteic, care se formează în toate ţesuturile. Cantităţile cele mai mari ai amoniului se formează de către bacterii în intestin. Determinarea nivelului de amoniu în serul sanguin […]

Icterul reprezintă un semn clinic important al dereglărilor metabolismului pigmenţilor biliari. Această complicaţie se dezvoltă datorită acumulării în serul sanguin al bilirubinei (cel mai frecvent semn de laborator, care se asociază cu colestază). Hiperbilirubinemia poate fi cauzată de 3 grupe de maladii: Maladiile cu hiperproducţia bilirubinei (anemie hemolitică); Maladiile care sunt legate cu lezarea celulelor […]

Modificările hepatocitare distrofice şi citolitice pe fondalul reacţiei mezenchimal-inflamatorii servesc drept bază dereglărilor funcţiei de sinteză proteică la nivelul ficatului. Sindromul se manifestă ca regulă prin dereglarea majorităţii funcţiilor hepatice. În acelaşi timp, reducerea funcţiei de sinteză proteică reflectă cel mai corect gravitatea maladiei. Marcherii cei mai importanţi ai acestei funcţiei, care reflectă dereglările ei, […]