În patogeneza majorităţii maladiilor glandei tiroide (guşa toxică difuză, guşa toxică nodulară, hipotireoza primară) un rol important au procesele autoimune,  astfel diagnosticarea acestor maladii solicită evaluarea profilului autoimun cu determinarea anticorpilor către:

• tireoglobulină,
• tireoperoxidază,
• receptorii glandei tiroide.

Anticorpii către tireoglobulină
Autoanticorpii către tireoglobulină reprezintă anticorpii către precursorul hormonilor glandei tiroide. Ei leagă tireoglobulină, dereglând sintetizarea hormonilor şi provocând astfel dezvoltarea hipotireozei. Valorile de referinţă sunt între 0 şi 51 UI/ml. Majorarea nivelului de autoanticorpi către TG se determină la majoritatea pacienţilor cu tireoidita Hashimoto, boala Graves şi mixedem idiopatic. Nivelul de frontieră pentru diagnosticul diferenţial al pacienţilor cu stare eutireoidă şi boala Graves, tireoidita Hashimoto – 70 UI/ml. La acceptarea acestor valori ca cele de frontieră, specificitatea testului a fost de 97%, sensibilitatea – 85% (tireoidita Hashimoto) şi 62% (boala Graves). La 55-85% din bolnavi cu tireoidita autoimună, nivelul anticorpilor către TG creşte până la 600 UI/ml. Anticorpii către TG se determină de asemenea la pacienţii cu cancerul glandei tiroide (în 45% din cazuri) la prezenţa metastazelor regionare, anemiei pernicioase (în 50%), LES (în 20%).

Anticorpii către tireoperoxidază
Tireoperoxidază este enzima care efectuează oxidarea iodidilor în foliculele până la formarea iodului activ şi iodarea tirozinei. Determinarea autoanticorpilor către TPO se utilizează ca marcher al maladiilor glandei tiroide, condiţionate de procesele autoimune. Valorile de referinţă a autoanticorpilor către TРО – 0-18 UI/ml. Nivelul de limită  pentru diagnosticul diferenţial al pacienţilor cu stare eutireoidă şi bolnavii cu boala Graves şi tireoidita Hashimoto – 18 UI/ml. Specificitatea acestor valori-limită pentru aceste maladii constituie 98%; sensibilitatea  – 98% (tireoidita Hashimoto) şi 83% (boala Graves). De obicei nivelul anticorpilor în cadrul acestor maladii constituie 100 UI/ml şi mai mult. Majorarea nivelului acestor anticorpi poate fi determinată în tireoidita Riedel şi boala Addison.

Anticorpii către receptorii hormonului tireotrop
Receptorul TTH asigură realizarea efectului biologic al hormonului în cauză. Anticorpii către receptorii TTH pot fi clasificați în 4 grupe distincte:

• Anticorpii care concurează cu TTH pentru legare cu receptorii tireocitelor şi care sunt capabili să stimuleze glanda tiroidă;
• Anticorpii care se leagă cu receptorii TTH cu o afinitate mai mare ca TTH;
• Anticorpii care stimulează creşterea glandei tiroide;
• Anticorpii care inhibă stimularea glandei tiroide cu TTH (ca rezultat, celulele glandei tiroide devin insensibile la acţiunea TTH).

Valori de referinţă a autoanticorpilor către TTH în ser constituie de la 0 până la 11 U/l. Nivelul sporit al autoanticorpilor către receptorii TTH au fost depistaţi la 80-100% din pacienţi în stadiul iniţial al bolii Graves, în continuare ponderea acestor bolnavi se va reduce până la 60% din pacienţi. Nivelul sporit al autoanticorpilor către TTH pe fondalul tratamentului este un indicator prognostic al recidivei maladiei (sensibilitatea – 85%, specificitatea – 80%). Transferul fetoplacentar al acestor anticorpi este una din cauzele hipertireozei nou-născuţilor, în caz dacă mama suferă de boala Graves. Autoanticorpii către receptorii TTH pot fi determinați într-o cantitate mai mare la pacienţii cu tireoidita Hashimoto, tireoidita subacută. Nivelul acestor anticorpi se reduce progresiv după tratamentul medicamentos al acestor maladii sau după tireoidectomie, ceea ce permite obiectivizarea controlului asupra  eficacităţii terapiei administrate. Tratamentul se suspendă după realizarea eutireozei şi normalizarea nivelului de autoanticorpi.

Indicaţiile clinice a examinării anticorpilor antitireoizi (Шилин Д.Е., 2002)