Monitorizarea procesului inflamator reprezintă una din cele mai importante obiective ale diagnosticului imunologic de laborator. La pacienţii cu maladii reumatice este relativ uşor de monitorizat evoluţia maladiei prin prisma oscilaţiilor concentraţiei sanguine de proteine de fază acută de inflamaţie, care sunt sintetizate în ficat şi pot fi uşor apreciate în serul sanguin.

Proteina C-reactivă (PCR)
Este o proteină clasică fazei acute de inflamaţie, care se percepe ca un marcher de laborator cel mai sensibil al infecţiei, inflamaţiei şi leziunii tisulare. Evaluarea PCR actualmente este privită ca una din metodele importante de cuantificare a activităţii sistemului imun. Perioada de semieliminare a PCR constituie 19 ore şi rămâne constantă atât în normă, cât şi în diferite stări patologice. Pe fondalul inflamaţiei, infecţiei sau a leziunii traumatice nivelul PCR creşte rapid de 100 şi mai multe ori. Nivelul PCR ajută în diferenţierea procesului infecţios (>100 mg/l) şi autoimun (<100 mg/l). Creştere cea mai mare a nivelului PCR este caracteristică pentru infecţii bacteriene (>100 mg/l), infecţii sistemice virale şi fungice (10-30 mg/l); în caz de tuberculoză; patologie reumatică (artrita reumatoidă, artrita reumatoidă juvenilă, spondiloartrita anchilozantă, artrita psoriazică, vasculitele de sistem, polimialgia reumatică, boala Reiter, boala Crohn, febra reumatică, boala periodică); necroze (infarctul miocardic, metastazele tumorale, pancreatita acută); traumatisme (intervenţiile chirurgicale, arsurile, fracturile); neoplazii (limfomul, carcinom, sarcom). La etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei, chiar o creştere nesemnificativă a proteinei C-reactive se consideră un factor independent de dezvoltare a complicaţiilor cardiovasculare.

Importanţa clinică a proteinei C-reactive la pacienţii reumatologici:

• Screening-ul prezenţei determinărilor viscerale;
• Evaluarea activităţii procesului patologic la pacienţii cu maladiile reumatice;
• Monitorizarea şi controlul eficacităţii infecţiilor intercurente la pacienţii cu lupus eritematos de sistem şi alte maladii cu o creştere limitată a proteinelor de fază acută de inflamaţie;
• Diagnosticul diferenţial al maladiilor cronice inflamatorii (lupus eritematos de sistem, artrita reumatoidă, boala Crohn şi colita ulceroasă).

Determinarea nivelului bazal al proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate are un rol important în stratificarea pacienţilor reumatologici după riscul cardiovascular. Concentraţia bazală sub 1 mg/l corespunde riscului cardiovascular redus, 1-3 mg/l – riscului cardiovascular mediu, peste 3 mg/l – riscului cardiovascular sporit. Concentraţia proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate de la 3 până la 10 mg/l se asociază cu o inflamaţie subclinică „de intensitate redusă” – “low grade”, iar valorile peste 10 mg/l – cu o inflamaţie sistemică persistentă „de intensitate sporită” – “high grade”.

Viteza sedimentării hematiilor (VSH)
Valorile VSH depind de 2 factori: gradul de agregare eritrocitară, care depinde de proprietăţile electrostatice ale membranei eritrocitare, care se schimbă sub influenţa proteinelor plasmatice, precum şi proprietăţilor eritrocitelor însăşi. Mai multe proteine plasmatice, care au o sarcină pozitivă, inclusiv proteinele fazei acute de inflamaţie (fibrinogen, α-, β-, γ-globuline, haptoglobină), pot neutraliza sarcina negativă sumară a membranei eritrocitare, ceea ce contribuie la agregarea eritrocitară şi creşterea VSH. Factorii de majorare a VSH includ: anemia, hipercolesterolemia, sarcina, procesele inflamatoare, sexul feminin, vârsta înaintată. Factorii de încetinire a VSH includ: anemia drepanocitară, sferocitoza, acantocitoza, policitemia, leucocitoza, microcitoza, hipofibrinogenemia, hiperbilirubinemia, insuficienţa cardiacă congestivă. Metoda Westergreen, recomandată de ICSH (International Committee for Standardization in Haematology), se consideră opţiunea diagnostică cea mai sensibilă. Limita de sus al VSH normale depinde de vârstă şi sex şi poate fi calculată cu ajutorul următoarelor formule:

Pentru femei VSH (mm/oră) = (vârsta în ani + 10)/2

Pentru bărbaţi VSH (mm/oră) = (vârsta în ani)/2

VSH este un marcher foarte sensibil, dar nespecific al inflamaţiei sistemice. Acest indice de laborator are o valoare limitată în diagnosticarea maladiilor reumatice, dar, totuşi, poate fi extrem de util în monitorizarea evoluţiei lor. Majorarea VSH > 40 mm/oră se întâlneşte în arterita gigantocelulară (sensibilitatea diagnostică – 95%) şi polimialgie reumatică (sensibilitatea diagnostică – 95%). În caz de absenţă a manifestărilor clinice evidente ale arteritei gigantocelulare, VSH-ul normal permite excluderea acestei maladii. Determinarea VSH poate fi utilă pentru monitorizarea evoluţiei polimialgiei reumatice. Însă, corelaţia manifestărilor clinice şi acestui parametru de laborator nu este totdeauna prezentă şi nu serveşte drept temei pentru modificarea dozei de glucocorticoizi în lipsa modificărilor clinice corespunzătoare. Este dovedit că factorii cei mai importanţi, care condiţionează discrepanţa între valorile VSH şi proteinei C reactive la pacienţi cu polimialgia reumatică şi alte maladii reumatologice de sistem sunt infecţiile intercurente, insuficienţa renală şi hipoalbuminemia.