Herpesul genital este o maladie infecţioasă cu cale de transmitere sexuală, care afectează mucoasele şi tegumentele. Această patologie este cauzată de herpes simplex şi are o tendinţă certă spre o evoluţie recidivantă. În ultimii decenii au fost concretizate consecinţele serioase ale stării de infectare cronică cu virusul herpetic pentru sănătatea persoanei afectate. Prevalenţa stării de purtător pentru infecţie herpetică este înaltă (de la 20% până la 75%), la 5% din infectaţi  sunt manifestări clinice de herpes genital, în restul cazurilor această infecţie are o evoluţie subclinică sau asimptomatică. Maladia este cauzată de Herpes simplex, reprezentantul familiei herpesvirusurilor umani. Sunt identificate 2 tipuri de herpes simplex (HSV) HSV-1 şi HSV-2. Majoritatea cazurilor de herpes genital sunt cauzate de HSV-2 (70-80%). Luând în considerare eventuale contacte sexuale oro-genitale, herpesul genital poate fi cauza de virusul herpetic de tip I, în 20-30% din cazuri, iar HSV-2 poate condiţiona dezvoltarea infecţiei orale. Căile cele mai frecvente de infectare a adulţilor – sexuală (toate variante de contacte sexuale) şi oral (săruturi).

Metodele de diagnosticare
Reacţia de polimerizare în lanţ (PCR) este metoda cea mai precisă de determinare a virusului herpetic în organism. Analiza imunoenzimatică (ELISA) în majoritatea cazurilor se utilizează pentru determinarea anticorpilor din clasele IgG şi IgM. Este pe larg răspândit, dar nu are o valoare diagnostică, deoarece anticorpii IgG se determină la marea majoritatea populaţiei şi demonstrează contactul cu virusul herpetic în trecut. Determinarea anticorpilor către virusul herpetic se recomandă în următoarele situaţii clinice:

• Sunt prezente simptomele specifice sau mai puţin specifice de herpes genital, iar PCR este negativă.
• Diagnosticare clinică a herpesului genital, fără confirmare de laborator
• Partenera sexuală cu herpesul genital.

Interpretarea rezultatelor studiului serologic

Anticorpii IgG	Anticorpii IgM	Rezultate
–	–	Pacientul nu este infectat, seronegativ sau în stare de imunosupresie
–	+	Este necesar de exclus faza iniţială a infectării. Titrul redus al IgM (<1:100) impune testare repetată a IgM şi IgG peste 1-2 săptămâni.
+	-/+ <1:200	Probabilitatea înaltă de o infecţie cronică sau latentă
+	+  în caz de titru 1:200 şi mai înalt	Probabilitate înaltă a unei infectări recente. Titrul redus al IgG impune testare repetată a IgM şi IgG peste 1-2 săptămâni.

Materialul biologic poate fi prelevat din vezicule herpetice, eliminările din uretră, urină, salivă, spermă, sânge, liquor, frotiuri-amprente, materialul bioptic.