Hipotireoză
Hipotireoză se întâlneşte relativ frecvent, aproximativ la 2-3% din populaţie şi este condiţionat de reducerea concentraţiei unuia sau ambilor hormoni ai glandei tiroide în sânge.

Manifestările clinice ale hipotireozei cuprind:

• xeroza tegumentară,
• creşterea masei ponderale,
• anorexia,
• somnolenţa,
• inhibiţia sistemului nervos central,
• toleranţa redusă a frigului,
• edemul feţei,
• bradicardie.

În majoritatea cazurilor (90-95%) hipotireoza este condiţionată de un proces patologic localizat în glanda tiroidă. Determinarea Т₄ libere şi TTH în serul sangvin reprezintă o combinaţie optimală a testelor diagnostice în precizarea diagnosticului de hipotireoză. În hipotireoza, nivelul bazal al TTH este sporit secundar afectării primare a glandei tiroide (hipotireoza primară) şi redus secundar afectării hipofizare directe  (hipotireoza secundară) şi hipotalamice directe (hipotireoza terţiară).

• La pacienţii cu hipotireoză primară, nivelul bazal al Т₄ este frecvent redus, deseori determină şi nivelurile reduse ale Т₃ şi Т₄. Nivelul Т₄ poate fi redus de 2 ori şi mai mult; micşorarea Т₃ este mai puţin importantă sau lipseşte.
• La pacienţii cu hipotireoză secundară, nivelul TTH este micşorat pe fondalul concentraţiilor reduse ale T4 libere, T4 total, T3.
• La pacienţii cu hipotireoză terţiară, nivelul TTH, concentraţiile Т₄ libere, Т₄ şi Т₃ totale în ser sunt reduse. Nivelul TRH, spre deosebire de hipotireoză secundară, este redus.

Cu ajutorul TRH este posibil de diferenţiat diferite forme clinice ale hipotireozei. La pacienţii cu hipotireoză pot fi evidenţiate 3 variante diferite de răspuns la stimulare cu TRH:

• Creştere anomală a TTH în caz de hipotireoză primară;
• Absenţa modificărilor TTH în caz de hipotireoză secundară;
• Reacţie întârziată şi incompletă în hipotireoză terţiară.

Testul cu administrare a TRH (tireoliberină): după o administrare i.v. a TRH la persoane sănătoase nivelul TTH creşte cu 300-1000% timp 20-30 de minute. La suspectarea hipertireozei, pe fondalul concentraţiei bazale normale ale TTH în sânge, răspunsul negativ la administrarea TRH confirmă diagnosticul de hipertireoză, iar cea pozitivă – îl exclude.

Algoritmul diagnosticării hipotireozei şi evaluarea rezultatelor examinării

Majorarea nivelului TTH în sânge este un semn (cu excepţii extrem de rare) al insuficienţei tireoide. Majorarea nivelului TTH anticipează reducerea nivelului T4 libere în mod exponenţial: în caz de reducere T4 libere de 2 ori, secreţia TTH creşte de 100 de ori. Astfel, o creştere dovedită a TTH pe fondalul Т₃ şi Т₄ normale defineşte o stare de hipotireoză subclinică. Se evidenţiază 3 stadii evolutive ale hipotireozei subclinice cu modificările clinice şi hormonale diferite:

• I grad – insuficienţă tireoidă minimală. Nivelul TTH este în limitele valorilor de referinţă (2-5 mUI/l) sau puţin mărit (dar sub plafonul 6 mUI/l), şi se determină o reacţie hiperergică la stimulare TTH cu TRH.
• II grad – este similară cu I, dar creşterea TTH progresează şi este între 6-12 mUI/l, iar din punct de vedere prognostic riscul dezvoltării hipotireozei clinic manifestate creşte semnificativ.
• III grad – valorile TTH în serul sangvin este peste 12 mUI/l, tabloul clinic al hipotireozei este şters. Se asociază un risc evident al dezvoltării hipotireozei evidente pe viitor, de obicei pe parcursul a 10-20 de ani.

Nivelul TTH şi anticorpilor către tireoperoxidază în serul sangvin sunt indicatorii prognostici pentru hipotireoză. Este dovedit faptul că nivelul TTH între 2 şi 4,2 mUI/l, în asociere cu concentraţie subclinică a anticorpilor către tireoperoxidază în serul sanguin, reprezintă parametrii de risc sporit al progresiei de hipotireoză. Prezenţa numai unei creşteri izolate  a TTH sau numai nivelului de anticorpi determină un risc în general sporit: de 5-8 ori şi de 25-44 ori corespunzător.

Criteriile eficacităţii tratamentului hipotireozei primare
Tratamentul se consideră eficace, dacă se normalizează nivelul TTH şi Т₄ liber. Evaluarea dinamică a acestor parametri permite individualizarea posologiei. Nivelul TTH de obicei se normalizează încet, în special în cazul unei hipotireozei de durată. Astfel, dacă clinic se observă ameliorarea stării pacientului şi Т₄ este în limitele normei, atunci nu trebuie de majorat doza preparatelor numai pentru a realiza normalizarea valorilor TTH. După optimizarea posologiei este necesar de controlat nivelul TTH anual. Cu vârsta, necesitatea în hormonii tiroidieni scad şi doza L-Т₄ este micşorată în funcţie de nivelul TTH în sânge. Este necesar de reţinut că perioada de semieliminare a T4 este una îndelungată şi astfel nivelul lui trebuie să fie reevaluat la distanţă de cel puţin 4 săptămâni după modificarea dozei L-Т₄. Experţii Academiei Naţionale a Biochimiei Clinice consideră că din punct de vedere practic insuficienţa tireoidă minimală, în calitate de stadiul hipotireozei, trebuie să fie tratată ca bază pentru administrarea terapiei de substituţie. În procesul individualizării tratamentului se recomandă de a menţine nivelul TTH în sânge de la 0,5 până la 1,5 mUI/l.