Tumorile pancreatice care sintetizează insulină (insulinoame) reprezintă a doua ca frecvenţa, după supradozarea insulinei la pacienţii cu diabet zaharat, a dezvoltării hipoglicemiei. Insulinoma reprezintă tumoarea din celulele pancreatice β (adenomul) din insulele Langerhans şi se întâlneşte la persoane de orice vârstă. Se malignizează rar. Forma organică a hiperinsulinismului (insulinom sau nezidioblastom) se manifestă printr-o producţie bruscă şi inadecvată a insulinei, ceea ce condiţionează dezvoltarea hipoglicemiei de caracter paroxismal. Hiperproducţia insulinei nu depinde de nivelul glicemiei (de obicei peste 144 pmol/l). Raportul insulina / glucoza este peste 1:4,5. Diagnosticul este indiscutabil dacă pe fondalul hipoglicemiei (sub 1,7 mmol/l) nivelul insulinei în ser este peste 72 pmol/l (Лавин Н., 1999). Determinarea C-peptidei în sânge este frecvent utilizat cu scopul precizării etiologiei hipoglicemiei. Creşterea concentraţiei C-peptidei este caracteristică pentru insulinom. Diagnosticul se confirmă prin testul inhibiţiei C-peptidei. Dimineaţa este colectat sângele pentru determinarea nivelului C-peptidei, apoi timp de o oră administrează insulina în doză 0,1 U/kg şi evaluează repetat nivelul C-peptidei. Dacă concentraţia C-peptidei se reduce cu mai puţin de 50%, atunci cu probabilitate mare poate fi presupusă existenţa unei tumori, care secretă insulină. Monitorizarea concentraţiei C-peptidei este importantă după exciziei insulinomei. Creşterea lui după intervenţie chirurgicală indică dezvoltarea metastazelor sau recidivul tumorii primare.
Hiperinsulinismul funcţional este un fenomen clinic frecvent în diferite maladii, asociate cu dereglările metabolismului de glucide.