În majoritatea cazurilor de cancer al glandei tiroide, nivelul TTH şi hormonilor T3 şi T4 rămâne în limitele normei. Însă, în caz de dezvoltare a metastazelor cancerului tiroidean, care sintetizează hormonii, nivelul T3 şi T4 poate fi majorat în sânge, iar concentraţia TTH poate fi scăzut. La astfel de pacienţi se dezvoltă semnele clinice de hipertireoză. În sângele se determină nivelul sporit al tireoglobulinei, concentraţia lui corelează cu riscul dezvoltării metastazelor. Destul de frecvent se determină nivelul sporit al anticorpilor către tireoglobulină (spre exemplu, la pacienţii cu carcinomul folicular şi prezenţa metastazelor – 100%). Reacţia hipofizară la tireoglobulină este scăzută.
NB În 2,5-9% din cazuri, cu cancerul se asociază diferite variante de guşa toxică difuză. Spre exemplu, tumoarea Graham (adenocarcinomul sclerozant).
Criteriile de laborator al eficacităţii tratamentului cancerului glandei tiroide
După o înlăturare chirurgicală a tumorii şi tratamentul cu iod radioactiv, pacienţilor cu cancerul folicular sau papilar al glandei tiroide se recomandă tratamentul pe viaţă cu doze înalte ale L-Т4 pentru supresia secreţiei TTH (TTH-ul este capabil să stimuleze creşterea celulelor cancerului diferenţiat). Tratamentul supresor este orientat la reducerea concentraţiei TTH până la nivelul sub 0,1 mUI/L. Astfel, se administrează doze înalte de L-Т4 – de la 2,2 până la 2,5 mcg/kg corp pe zi. Această doza Т4 poate duce la simptomele tireotoxicozei, consecinţele cărora sunt cu mult mai puţin periculoase în comparaţie cu recidiva tumorală.
Criteriile de laborator ale evaluării eficacităţii tratamentului carcinomului medular
Unica metodă de tratament este înlăturarea completă a glandei tiroide. O majorare persistentă a calcitoninei după excizie tumorală, poate indica caracterul insuficient al intervenţiei chirurgicale sau existenţa metastazelor la distanţă. Reducerea, iar în continuare o creştere rapidă a calcitoninei după operaţie poate indica despre recidiva tumorală.