Aprecierea statusului hormonal al glandei tiroide permite determinarea a 3 stări funcţionale: hiperfuncţia, hipofuncţia, stare eutireoidă. Determinarea în serul sangvin al concentraţiei TTH simultan cu concentraţia Т₄ libere este unul din „marcherii strategici” al evaluării statusului funcţional al glandei tiroide.
Glanda tiroidă sintetizează tiroxina (Т₄) şi triiodtironina (Т₃), care influenţează metabolismul bazal, funcţia cordului şi sistemului nervos. Patologia glandei tiroide conduce la hipertrofia ei, dereglările secreţiei hormonale sau combinaţia acestor semne.
Hipotalamus sintetizează factorul de eliberare a tireotropinei (TRH), care stimulează secreţia hormonului tireotrop (TTH) în lobul anterior al hipofizei. Hormonul tireotrop, fiind secretat în circulaţie, stimulează sinteza şi secreţia Т₄ şi Т₃, iar nivelul lor sporit prin feed back inhibă secreţia ulterioară a TTH de către hipofiză. Cu toate că o anumită cantitate de Т₃ este secretată de glanda tiroidă, cea mai mare parte se produce în urma descompunerii (deiodării) T₄ la periferie. Т₄ şi Т₃ serice sunt asociate cu globulina, ce leagă tiroxină/tironină. Majorarea sau micşorarea nivelului T₃ şi T₄ în ser reflectă sporirea sau diminuarea funcţiei tiroide. Oscilaţiile nivelului globulinei, ce leagă hormonii tiroidieni se manifestă prin corelaţia indicelui tiroxinei libere cu nivelul seric al T4 şi astfel reflectă funcţia tiroidă.
Algoritmele moderne de evaluare a funcţiei glandei tiroide solicită efectuarea a două investigaţii principale: determinarea concentraţiei TTH printr-o metodă cu sensibilitate înaltă şi fracţiei libere de Т₄. Determinarea fracţiei libere Т₃ nu este o metodă diagnostică de primă intenţie. Determinarea nivelului de TTH şi hormonilor tiroidieni este necesară pentru confirmare diagnostică în caz de tablou clinic relevant şi pentru monitorizarea evoluţiei maladiei deja diagnosticate. Evaluarea statusului tiroid poate contribui la o evaluare complexă a pacienţilor cu alte patologii, deoarece destul de frecvent hipotiroidia decurge sub diferite „măşti”: somatică, neurologică, hematologică sau alta. Pentru evaluarea eficacităţii tratamentului hipotiroidiei primare se recomandă evaluarea nivelului de TTH. În contextul clinic este important de ţinut cont de faptul că nivelul TTH se normalizează peste 2 luni după suplinirea deficitului de TTH. Nivelul TTH, evaluat mai de vreme, indică fals insuficienţa dozelor administrate.În cadrul tireotoxicozei, prima normalizează nivelul hormonilor tiroidieni, iar normalizarea secreţiei de TTH se petrece cu un anumit retard. Astfel, depistarea nivelului normal de Т₄ sau Т₃ libere în cadrul Т₃-toxicozei izolate la distanţa de peste 3 luni după începutul tratamentului, reflectă veridic o stare de eutiroidie.Realizarea eutiroidiei conform criteriilor clinice şi de laborator se recomandă de efectuat o dată în 6-12 luni pe viaţă în caz de hipotiroidie si o data in 3 luni, in functie de starea clinica a pacientului, timp de 1,5-2 ani in tratamentul gusii difuze toxice.

Cele mai frecvente cauze de discrepanța rezultatelor determinării TSH şi T₄ libere cu tabloul clinic

• Dozele excesive de hormoni tiroidieni în tratamentul de substituţie (TSH ↓, fT₄ →)
• Corecţia recentă a statusului tiroidei prin tratament hormonal (TSH ↑, fT₄ →)
• Administrarea preparatelor care conţin T3 (TSH ↓, fT₄ →)
• Dozele insuficiente de hormoni tiroidieni în tratamentul de substituţie (TSH ↑, fT₄ →)
• Patologia extrinsecă
• Medicamentele care influenţează statusul tiroid (glucocorticoizi, dopamină)
• Rezistenţa totală la hormonii tiroidieni (TSH ↑, fT₄ ↑)
• Tumorile care sintetizează TSH (TSH ↑, fT₄ ↑)

Evaluarea statusului hormonal al glandei tiroide oferă posibilitatea  de a determina 3 stări funcţionale diferite: hipofuncţie, hiperfuncţie şi stare eutiroidă.

Algoritmul diagnostic în evaluarea statusului hormonal al glandei tiroide

Т4	TTH	Interpretarea	Recomandările
Înaltă	Înaltă	Nu se exclude o tumoare hipofizară	Efectuarea CT
	Normală	Pacientul, probabil, primeşte tratamentul de substituţie	Efectuarea investigaţiilor suplimentare: Т3, Т4, fТ3, TG, АC-ТG, АC-TPO
	Redusă	Hipertiroidie	Efectuarea investigaţiilor suplimentare: Т3, Т4, fТ3, TG, АC-ТG, АC-TPO
Normală	Înaltă	Hipotireoză primară subclinică	Efectuarea investigaţiilor suplimentare: Т3, Т4, fТ3, TG, АC-ТG, АC-TPO
	Normală	Starea eutiroidă
	Redusă	Hipertiroidia subclinică	Efectuarea investigaţiilor suplimentare: Т3, Т4, fТ3, TG, АC-ТG, АC-TPO
Redusă	Înaltă	Hipotiroidia primară	Efectuarea investigaţiilor suplimentare: Т3, Т4, fТ3, TG, АC-ТG, АC-TPO
	Normală	Hipotiroidia de etiologie centrală	Efectuarea probei cu tireoliberină: Proba pozitivă indică hipotiroidia terţiară, proba negativă – hipotiroidia secundară
	Redusă

În evaluarea stării funcţionale a glandei tiroide se utilizează următorii indici calculabili: indicele integral tiroid (IIT), coeficientul eficacităţii tiroxinei (CET) şi indicele conversiei periferice (ICP). Majorarea IIT reprezintă un indice precoce a hipertiroidiei, iar reducerea lui – hipotiroidiei. Nivelul normal al CET reflectă stare eutiroidă, crescut – hipertiroidie şi redus – hipotiroidie. Creşterea ICP este caracteristică pentru sindromul eutiroid compensator (sindromul T₃ reduse), care se dezvoltă în rezultatul maladiilor grave extrinsece.