Sclerodermia sistemică cu overlap sindrom

În reumatologia modernă sub noţiune de sindromul overlap se subînţelege asocierea a două sau mai multe entităţi nosologice reumatologice, care satisfac criteriilor corespunzătorii de diagnostic pozitiv, la unul şi acelaşi pacient. Sindromul overlap (overlap syndrome) reprezintă combinaţia manifestărilor clinice ale sclerodermiei de sistem şi unui sau mai multor maladii de sistem: dermatomiozită/ polimiozită, artrita reumatoidă, lupus eritematos de sistem, boala Sjogren. Forma overlap al sclerodermiei sistemice reprezintă combinaţia sclerodermiei de sistem cu alte maladiile de sistem, cel mai frecvent cu dermatomiozită/ polimiozită şi cu artrita reumatoidă. Această formă este inclusă în clasificarea rusă şi unele clasificări străine ale sclerodermiei sistemice (Н.Г.Гусев, Е.С.Le Roy) şi în acelaşi timp este un reprezentant clasic al sindroamelor overlap în reumatologie. Cele mai frecvente forme de overlap sindrom sunt combinaţiile sclerodermiei sistemice cu dermatomiozită şi polimiozită, mai rar – cu artrita reumatoidă sau lupus eritematos de sistem.

Sindromul overlap sclerodermiei sistemice cu dermatomiozită/ polimiozită conform datelor literaturii se întâlneşte în 10%-37% din cazuri. Această formă se caracterizează prin АNА (91%), prezenţa anticorpilor către Scl-70 (36%), anticorpilor către Pm-Scl (80%). Anticorpii către Pm-Scl, fiind în 10-17% cazuri asociate cu alte forme de overlap, sunt marcherii cu o sensibilitate înaltă pentru sindromul overlap sclerodermie de sistem/ dermatopolimiozită şi se întâlnesc la majoritatea pacienţilor cu această formă clinică. În caz de ovelap sclerodermia de sistem/ dermatopolimiozită pot fi depistaţi şi alţi autoanticorpi, astfel ca U5 –RNP, mai rar – anticorpi către Кu. Anticorpii antisintetazici, sau anticorpii către Jo-1, practic nu se întâlnesc în caz de sclerodermie de sistem şi sindromul overlap sclerodermie de sistem / dermatopolimiozită. Prezenţa lor este legată cu evoluţia gravă a miozitei, fibroza pulmonară şi artrită.
HLA-DR3 reprezintă marcherul imunogenetic al overlap-ului sclerodermia sistemică / dermatopolimiozită, el este depistat la 75-100% din pacienţi. În caz de progresie mai rapidă a maladiei, care poate surveni peste ani de evoluţie relativ stabilă, în sângele pacienţilor se determină anticorpii noi cu schimbarea de la anticorpii către Pm-Scl spre anticorpii către ADN, de la anticorpii anticentromerici  către anticorpii către Ro/La. În literatura de specialitate nu sunt date privind asocierea anticorpilor către Pm-Scl cu anticorpii specifici pentru dermatopolimiozită – către Jo-1 sau către Mi-2. Analiza imunogenetică determină la pacienţii cu sindromul overlap sclerodermie de sistem / dermatopolimiozită antigenul DR B1*01.

Forma overlap al artritei reumatoide şi sclerodermiei de sistem se caracterizează prin prezenţa АNА (96%) şi anticorpilor către Scl-70 (28%), ACCP  (27%)  şi factorului reumatoid (72%). În caz de prezenţa la pacienţii cu sclerodermie de sistem a poliartritei pronunţate cu manifestări clinico-radiologice ale artritei reumatoide (eroziunile multiple ş.a.), atunci putem vorbi despre forma overlap sclerodermia sistemică/ artrita reumatoidă. Caracterul apropiat al manifestărilor clinico-radiologice este suplimentată de depistarea frecventă a factorului reumatoid, însă, mai des se determină АNА şi anticorpii către Scl-70. Anticorpii către peptida citrulinată ciclică (ACCP) reprezintă un marcher diagnostic extrem de specific al artritei reumatoide, fiind depistaţi mai mult decât în 80% din cazuri la pacienţi cu artrita reumatoidă.
Studiul imunogenetic al pacienţilor cu overlap sclerodermia de sistem / artrita reumatoidă determină DR B1*01, DR4, DR53, DQA1*0301 şi DQB1*04, mai des întâlnite la pacienţii cu artrita reumatoidă. La pacienţi fără sclerodermie de sistem, fără artrita reumatoidă, mai rar se determină DR4 şi DR53.

Forma overlap sclerodermia de sistem / sindromul Sjogren  se caracterizează prin prezenţa anticorpilor către antigenii Ro/SS-A şi La/SS-B.